Sandale şi cuvinte, bine alese

Cuvintele mele preferate: plante, poşete, vintage, flori, pantofi, cărţi, verde, brăţări, cafea, sandale, shabby chic, piersici, ceşti, comunicare, ie, muzică. În orice limbă.

Am văzut ieri un comentariu ce mi-a stârnit mândria patriotică sau orgoliul naţional, sau ambele…sau ceva asemănător!…

Ok, admit că cele mai interesante încălţări purtabile, versatile, cochete, elegante le fac italienii. Sandalele sunt un vârf din punctul meu de vedere.

E greu, de la romani şi greci încoace, să mai inventezi variante practice şi sexi care să ţină, punând în valoare piciorul, glezne de orice fel.

Trebuie spus, din capul locului, că nu sunt un fan al serialului „Sex and the City” (de fapt am reuşit să urmăresc un singur serial de când mă ştiu – Suits, şi asta datorită unor prieteni care se pricep la cadouri, iar dacă acolo nu sunt poşete, pantofi şi rochii… „Sex and the City” nu s-a inventat!), totuşi până şi una care a văzut un episod la 2 luni şi tot a auzit de Manolo, sau Jimmy Choo, şi chiar dacă nu te dai în vânt după branduri, şi nu eşti o colecţionară precum Carrie, modelul şi calitatea cer admiraţia.

Exigenţele mele sunt foarte clare, considerând că anumite modele merg la pantalon, altele la rochie şi/sau fuste. Admir purtătoarele care le asortează la inel sau la ruj. Şi sincer, nu spuneţi că nu analizaţi pantoful şi raportat la vehiculul cu care vă deplasaţi. … asta chiar dacă am admirat şi graţia olandezelor care utilizează bicicleta cu măiestrie, încălţate cu stilletto.

În categoria “de toată ziua”, “de birou”, “de plimbare” alternative nesfârşite!

Recunosc în pofida nemulţumiri stârnite, că tot italienii sunt cei mai inspiraţi.

În categoria elegante, oh… aproape toate, funcţie de starea de spirit, pot deveni un “Must”.

Ok, să ne revenim! Altfel vom trasforma acest blog despre impresii exprimate, cuvinte şi cuvântat în fashion blog…Doamne fereşte!!  🙂

Comentariu l-aş introduce în categoria xenofobe, căci pe o imagine a unor pantofi, pe care eu nu i-aş fi observat, prea rotunzi ca vârf pentru cât de pătraţi la toc şi prea joşi pentru cât de drepți, o italiancă afirma că sigur nu sunt purtaţi de o conaţională de a sa, ci cel mult de o menajeră ucrainiană.

Nu ştiu ce fel de pantofi poartă o etnie anume, cu atât mai puţin o profesie. Cred că în afară de cazul poștașului  nici nu mi-ar fi trecut prin cap să mă gândesc la asta. Rămân la părerea că ţine de gusturi şi aş reaminti că strămoşii ei au inventat „De gustibus non est disputandum”, căci dacă italienii fac probabil cele mai smart încălţări, de purtat bine, le purtăm cu toţii.

Cel mai probabil a fost o exprimare nefericită! Să fim blânde!

Cum doamna nu va citi niciodată această postare, pentru orgoliul iubitoarelor de pantofi de orice altă naționalitate decât cea italiană, simt nevoia să povestesc o întâmplare. Acum doi ani am tradus 3 zile pentru o delegație numeroasă condusă de o italiancă pedantă, o doamnă elegantă şi foarte sobră care nu mi-a adresat o vorbă în afara celor obligatorii. La momentul despărţirii, fără nicio veste, îşi dă jos din urechi o pereche superbă de cercei etno şi-mi dăruieşte cu cel mai ravisant surâs, în protestele celorlalte patru colege care visau de mult la ei, spunând “am admirat pantofii tăi şi m-ai inspirat, realizând că am o întreagă colecţie de maro, gri, negru, nude. Lucrurile se vor schimba, iţi mulţumesc pentru tot!”

Acestea fiind spuse tocmai am decis între două perechi de sandale. Una gri perlă şi una negru carbon. Ambele! O fată nu ar trebui să fie nevoită să aleagă!  🙂

O zi fără cusur, azi şi mereu vă dorim